Saptamani intregi am visat aniversarea imaginara. Si-a facut loc in gandurile mele si-abia am asteptat sa vina. Faceam ce faceam si hop – #20august. Mi-am invadat prietenii cu statusuri pe wall continand acest hashtag. Am vrut sa pun in ei dorinta de-a se juca impreuna cu mine in acea dupa-amiaza. De a transforma Centrul Vechi in loc de joaca in beneficiul asociatiei Teach for Romania.

Fiindca aniversarea imaginara a fost o poveste despre joaca. Asa mi-am dorit-o, inca de cand am gandit evenimentul despre care am povestit aici. Nascuta iarna, avand mereu parte de petreceri in interior, mi-am dorit sa ne jucam in aer liber si sa petrecem apoi in aer liber. Din pricina vremii nu mi-a mai iesit a doua parte. 🙂
Joaca, insa, a fost perfecta. A fost mai mult decat mi-am imaginat. Stiam ce le voi oferi participantilor, nu am preconizat insa valul de entuziasm care ii va acapara. La ora la care scriu aceste randuri astept nerabdatoare fotografiile de la Vanilla Roads, dar stiu ca ele vor arata oameni distrandu-se si razand in hohote. I-am vazut. Rasetele lor ma vor urmari multa vreme.

Nu sunt responsabila pentru ele. Sunt bucuroasa doar ca am mediat existenta acestui mod de a petrece cateva ore. Toate aplauzele pentru joc merg la Elena si la Cosmina de la… in sfarsit pot s-o spun, fiindca am vrut sa fie o surpriza pana la eveniment… sunet de tobeee… The Go Game. Ele se fac vinovate de o seara asa de distractiva.
The Go Game e pur si simplu altceva. Eu am luat parte la un astfel de joc vara trecuta, am pus acea dupa-amiaza in top 5 dupa-amieze din viata mea. Asadar a fost genial! 🙂
Si ma bucur ca au acceptat sa vina in aniversarea mea bezmetica si sa facem asta impreuna.

Joaca asta, care se intampla in echipe de 4-5 oameni, a fost personalizata de Elena si Cosmina in jurul minuni.ro, Veronica, Teach for Romania, caleidoscoape. Echipele au invadat stradutele din Centrul Vechi pentru a-si indeplini misiunile, pe care le primeau pe telefonul mobil. Parola jocului a fost credinminuni – si cred ca fetele au vrut sa ma topesc de la inceput. 🙂

Din pacate eu n-am putut sa ma joc, o entorsa m-a tinut pe loc, dar am intrat in rolul unei colectionare de arta foarte scortoasa, iar una din misiunile echipelor a fost sa vina sa negociem un obiect de arta confectionat pe loc (au avut doar cateva minute la dispozitie). A fost o postura faina, desi dificila, fiindca negociatorii au avut discursuri bune, spre inima mea, si-a fost greu sa raman in personajul cel rau. 🙂

Multumesc, dragilor, pentru obiectele pe care le-ati nascocit si povestile pe care mi le-ati… vandut.  De la trandafirul Micului Print pana la florile de mucigai sau tabloul cu pisici. Creativitatea voastra m-a naucit. Intre vizitele echipelor imi venea sa topai de fericire.

A fost o seara faina, cu multe momente de pus in buzunarul de la inima. De fapt a fost o calatorie frumoasa incheiata cu o seara faina. O calatorie in care am invatat lectii, mi-am reinvatat lectii, am aflat lucruri noi si mi-am sporit lumea frumoasa din jur. Sunt inca sub umbrela cuvintelor pe care mi le-au spus cei care au fost acolo, bucuria c-au avut posibilitatea sa se joace astfel, sa cunoasca oameni noi si dornici de joaca, sa isi exprime creativitatea. Toate cu un scop clar: sustinerea proiectului Teach for Romania. Am strans impreuna 3160 de lei. Cu cei care au donat online oleaca mai mult, nu stiu in clipa asta. Multumesc fiecaruia. *inima mare de la Verocika*

N-as fi reusit sa desenez singura acest tablou. Sunt binecuvantata sa am multa lume faina in preajma. Asadar pregatiti-va, urmeaza un moment de Oscar. 🙂

Multumesc pana departe Elenei si Cosminei de la The Go Game, you are doing a marvellous job! Like… truly marvellous. Stiam ca oamenii vor fi bucurosi de joaca, nu stiam ca vor fi in delir. 🙂

Multumesc  Corinei, Adrianei, Simonei si Georgianei de la Teach for Romania pentru tot ajutorul. Ma bucur ca v-am cunoscut si sunteti in lumea mea.

Multumesc Mariei de la Van Gogh pentru usa deschisa in prima parte a aniversarii imaginare si multumesc Cosminei de la Santhe Fitoceainarie pentru ca m-a primit cu douazeci si patru de ore inainte, cand am realizat ca locatia la care visam de saptamani intregi nu mai poate fi luata in calcul, ca prognoza e chiar nefericita pentru aniversarea mea, pentru a petrece dupa joaca. 🙂

Initial trebuia sa petrecem la Pura Vida, o terasa la inaltime, undeva deasupra Van Gogh, priviti inspre cer cand sunteti pe-acolo si urcati de sunteti in cautarea unui loc fain, merita. Dar am sfarsit la Santhe, unde am facut si primul atelier de caleidoscoape, fiindca vremea nu ne-a fost complet prietena. 🙂
Multumesc Praji pentru candy bar-ul care iar a veselit oamenii, mereu ai dreptate. 🙂

(mi-a zis cu ceva vreme inainte: hai Verocika sa nu facem candy bar obisnuit, hai sa facem pavlova-fiesta, sa poata sa isi asambleze singuri prajitura, cum vor, iti promit c-o sa le placa mult, iar pentru ca am incredere in ea am lasat-o sa faca bezele cu ciocolata, mac, lavanda si trandafiri, creme de mascarpone, lemon curd si ciocolata si topping de la nuci pana la zmeura, afine si mure. A fost delir, va zic!)

Multumesc Nina si dragului meu partener Solaris pentru ingredientele de la toppingul de mai sus si pentru ingredientele gustarii raw pe care au primit-o echipele cand au plecat la joaca. Simt ca vom face lucruri frumoase impreuna. *inima mare si rosie*
Multumesc Andreea si rawz.ro ca ati mesterit gustarile de care pomenesc mai sus dupa asemenanarea mea: trufe cu caramel si lavanda, trufe cu ciocolata alba si trandafir… S-a lasat cu mmmm si aaaaa inainte de joaca!

Multumesc Mariana de la Happy Friday pentru sandwich-urile delicioase si pentru daruire. E fain sa vezi ca lumea intra cu tine in poveste chiar daca nu te cunoaste. Bine ne-am cunoscut! 🙂

Multumesc De-a brutaria pentru painile pe care le-a folosit Mariana in povestea asta. De aur, dupa cum bine stiu eu de doi ani deja. 🙂

Multumesc Amalia de la Fundatia Inima de copil Galati pentru canile pictate cu Micul print si vandute de echipe la una din misiunile jocului. Doar am zis ca joaca a fost personalizata, asa ca a trebuit sa contina si fundraising. 🙂 Multumesc pentru deschiderea de a face asta. Ateliere cu suflet sprijina activitatea fundatiei, ii gasiti aici.

Multumesc Tananana pentru coloana sonora, s-a potrivit la fix. 😉

Multumesc Ioana Tanase pentru rochia frumoasa pe care am purtat-o cu drag. A fost perfecta pentru aniversarea imaginara.

Multumesc Adina de la EnRose pentru coronita-poezie.

Multumesc Marina pentru make-up.

Multumesc Cristina de la Vanilla Roads Photography pentru dedicarea ta si pentru fotografiile-poveste. Le puteti vedea aici. 🙂

Le multumesc tuturor celor care au venit, in ciuda vremii racoroase pentru august. Le multumesc si celor care si-au dorit tare sa fie acolo, dar n-au putut. Au fost acolo, imaginar. 🙂
Le multumesc Cristinei si lui Cristi care s-au casatorit in dimineata acelei zile si-au venit dupa-amiaza la aniversarea imaginara. 🙂

Le multumesc celor care au donat, fie ca au fost acolo sau nu. Ma inclin.

La anul o s-o facem si mai lata. Aniversarea imaginara a Verocikai abia si-a luat zborul. 🙂
Eu sunt inca in aer si-mi voi aminti mereu zambind cuvintele pe care mi le-au spus sau mi le-au scris cei prezenti.

Multumim pentru clipele minunate si pentru toate emotiile, pana atunci netraite. Cel mai frumos moment din joc a fost sa ii descopar pe ceilalti. Toti cei care au venit au avut ceva bun si nobil cu ei. Ma bucur ca am fost acolo si ca am cladit amintiri impreuna. Silvia

Veronica, vreau sa stii ca nu am vrut sa mai vin, ca am plecat de la birou si inca ploua si ghetele imi erau ude si imi era putin frig si nu stiam cum sa fac, voiam sa vin, dar nu aveam starea necesara si nu stiam cum sa iti spun, dar acum la final vreau sa stii ca ma bucur foarte, foarte tare ca am venit, a fost o seara minunata care mi-a depasit asteptarile si o superexperienta pentru care iti multumesc. Adela

Multumesc pentru ca m-ai scos din starea de confort! Asta cautam prin joaca din seara asta de pe strazile Centrului Vechi. Mi-am demonstrat mie mai ales ca pot face si altfel de lucruri si ca nu sunt chiar asa lipsita de imaginatie pe cat ma credeam. Plus partea de nebunii frumoase. M-am distrat, am ras si am alergat prin ploaie. Nu se putea o dupa-amiaza mai frumoasa ca asta, chiar daca a plouat. Raluca

Nu se putea o dupa-amiaza mai frumoasa ca asta, chiar daca a plouat. Adevarat, Raluca. Nu se putea o dupa-amiaza mai frumoasa ca asta.

Veronica