Minunile lui Aidan Andon

De Aidan Andon am auzit pentru prima data acum un an, o prietena comuna a scris despre el si faptele frumoase pe care le face. Il urmaresc de-atunci cu drag, si pentru ca e un pictor foarte talentat, pasionat de alb si negru, dar si pentru ca mereu gaseste timp si energie de a se implica. E mereu atent la ce e in jurul lui, fie ca vorbim de oameni fara adapost, de tineri cu dizabilitati sau de catei din adapost.

De aproape doi ani se ocupa de un centru de copii din Tancabesti. L-a mahnit faptul ca acolo exista atatea lipsuri si si-a propus sa incerce sa schimbe ceva. In tot acest timp, mobilizandu-si prietenii si cunostintele, a schimbat totul. Paturi, perne, saltele, dulapuri, scaune sau farfurii. A reusit sa puna la punct un cabinet de kinetoterapie complet utilat. Asa s-a creat si comunitatea Prieteni de duminica, incet incet, mobilizand oamenii din jurul lui. Ce si-a dorit e ca lumea sa inteleaga faptul ca nu un om trebuie sa faca totul, ci ca e important ca fiecare sa daruiasca putin, pentru a obtine totul.

In decembrie am vazut o postare in care isi provoca prietenii ca in ziua de Craciun sa iasa in strada si sa imparta pachete cu mancare pentru oamenii necajiti.  Intr-o zi in care nu ne gandim decat sa petrecem alaturi de familiile noastre, Aidan voia sa se gandeasca la ceilalti. Au facut 25 de pachete, pe care le-au impartit in zona Garii de Nord. Atunci i-a venit ideea de a continua sa faca asta, in mod constant.

Primul episod al acestei povesti s-a petrecut intr-un weekend din februarie. Cu doua saptamani inainte el a facut iar apel la prietenii lui, pentru a strange alimentele necesare ca sa pregateasca cincizeci de pachete pentru oamenii strazii. Am raspuns cu bucurie apelului lui de a lua parte la pregatiri. In acea sambata ne-am adunat la el la atelier, am curatat morcovi, am plans din cauza cepei si-am cunoscut oameni. Pentru ca toate aceste povesti sunt, de fapt, si despre oamenii pe care ii cunosti in calatorie. Si asta isi doreste Aidan. Imi povestea ca a mai facut asta, a mai ajutat oamenii strazii, dar gateau la restaurantul unui prieten. Era poate mai simplu asa, dar el vrea sa adune si altfel de experiente, vrea ca oamenii sa se cunoasca, sa simta ca iau parte la o fapta buna. Si a reusit. Si cu fiecare in parte si in echipa.

2

Duminica, a doua zi, am fost  la Gara de Nord, unde am impartit pachetele cu mancare. Am cunoscut oameni si povesti de viata. Unii dintre ei locuiesc pe strada de ani de zile. Au primit si ne-au dat inapoi inzecit. Unii mai timizi, altii vorbareti, gata sa isi povesteasca vietile. Pleci de la o astfel de intamplare si vesel si trist. Trist ca unele destine sunt dureroase, bucuros ca ai facut ceva, cat de putin, ti-ai facut partea ta, ca pasarea colibri din poveste.

3

Ce-i fain e ca pentru Aidan acesta a fost doar inceputul. La o luna de la primul episod, in acest weekend el vrea ca alaturi de prietenii lui sa rescrie povestea din februarie. De data asta vrea sa gateasca 100 de meniuri de post – sarmale, salata orientala si fasole batuta, pe care fiecare din cei implicati sa le daruiasca duminica unor batrani nevoiasi. Isi pune iar la dispozitie atelierul si e pregatit de oaspeti. Prin tot ce face pentru cei din jur Aidan locuieste in inima mea, iar eu abia astept sa fiu musafir sambata. N-am mai tocat marunt morcovi de la episodul trecut si mi-am cam iesit din mana. 🙂

Va las cu cateva fotografii de duminica. Multumim Nico Sabau pentru ele.

4

10942985_980575231976533_3267283546028633644_o

5

Mai multe fotografii puteti vedea pe pagina de Facebook.

One thought on “Minunile lui Aidan Andon

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.