FESTin pe Bulevard, bucuriile mele si-un concurs

Unul dintre sentimentele mele cele mai calde e acela de intoarcere acasa. Cand ma gandesc la asta ma vad apropiindu-ma de Satmarul meu, in leganatul trenului, Palatul Administrativ – simbol al orasului – care se vede de departe, zambetul care vine cu asta. Bucuria asta ca o bataie mai puternica de inima trebuie ca e si in sufletele actorilor si personalului Teatrului Nottara, care se intorc, in curand oficial, acasa, dupa mai bine de o jumatate de an in care au jucat optzeci de spectacole in treizeci si sapte de spatii din Bucuresti si din tara. Se intorc in spatiul caruia ei ii spun acasa. In spatiul care de saptezeci de ani este acasa pentru actorii si prietenii Teatrului Nottara (am citit deunazi ca inginerul Liviu Ciulley, tatal regizorului Liviu Ciulei este cel caruia i se datoreaza cladirea teatrului, pe care a construit-o in 1946 pentru fiul sau, cand a inteles ca “e treaba serioasa chestiunea teatrului la tine”).

Intoarcerea oficiala se intampla printr-un eveniment vast – a patra editie a Festivalului International FESTin pe Bulevard – 31 de reprezentatii in 13 zile, dintre care sapte sunt productii ale unor teatre din strainatate: Croatia, Cehia, Bulgaria, Slovenia, Republica Moldova, Serbia si Kosovo. Va exista si un Campionat al spectacolelor din strainatate, in care sapte bloggeri vor sustine fiecare cate una dintre tari. Cu drag am primit invitatia de a fi unul dintre ei – alaturi de Cristina Bazavan, Cristina Popa, Cristian China Birta, Raluca Cojocaru, Edi Enache si Maria Coman – asa ca in perioada urmatoare am sa va tot pomenesc despre dragostea mea pentru Anton Pavlovici, caci spectacolul al carui sustinator sunt este Livada de visini a Teatrului National Maribor din Slovenia.

Teatrul Național din Maribor este cea mai importantă instituție culturală a Sloveniei de nord-est. Fondat in 1919, teatrul joacă un rol important în viața culturală a Sloveniei si a reprezentat cu succes teatrul sloven în cadrul a numeroase festivaluri internaționale. La ora actuală, Teatrul Național din Maribor este cea mai mare instituție culturală a Sloveniei, având patru departamente: dramă, operă, balet, orchestră simfonică.

Ca eu il iubesc pe Anton Pavlovici – si ii spun asa, nu Cehov – tocmai fiindca ma simt foarte apropiata de opera lui, o stiu bine cei din preajma mea. L-am studiat la facultate, am jucat-o pe Elena Ivanovna Popova din Ursul, i-am citit toate nuvelele pentru mine si pentru biblioteca audio a nevazatorilor. Aproape prozaic, le-am dat si catelusilor nascuti de Lola mea, abia gasita pe-atunci, numele personajelor sale – Olga, Masa, Irina, Vanea, Astrov. Sunt intrinsec legata de acest autor si ma bucur sa pot sustine in acest festival o piesa pusa in scena dupa opera lui.

Asa cum spunea Matei Visniec in prefata volumului Masinaria Cehov, unde ii scrie o frumoasa scrisoare, paginile de teatru scrise de Cehov nu formeaza decat o singura, vasta piesa, iar personajele s-ar putea plimba dintr-una intr-alta fiindca atmosfera si cadrul raman aceleasi.

“Ceea ce vreau sa va mai spun, Anton Pavlovici, este ca teatrul pe care il scrieti pare construit din fragilitati si ca m-ati emotionat intotdeauna prin atmosfera care se degaja din piesele dumneavoastra. De fapt, marele personaj pe care l-ati creat este atmosfera: un fel de ceata in interiorul careia fiintele se comporta ca niste spectre, incapabile sa comunice, alunecand intotdeauna pe sine care nu se intersecteaza niciodata, personaje evoluand in lumi paralele, personaje invinse de la bun inceput, de la intrarea lor in scena, personaje vesnic stupefiate de ceea ce li se intampla…”

Livada de visini este ultima piesa scrisa de Cehov si vorbeste despre confruntarea omului cu realitatea dureroasa. Emotia pe care o starneste textul, cu replicile sale simple, apare datorita contrastului vadit dintre tragismul subiectului si comicul discret al personajelor. Livada – si ea aproape personaj al piesei – e centrul ei, subiectul indolentei proprietarilor ei care, la urma, aproape ruinati, vor fi siliti sa o vanda. Piesa vorbeste despre sacrificarea frumusetii ciresilor in floare in folosul beneficiului financiar al noilor proprietari.

Ceea ce ma anima suplimentar la faptul ca in cadrul festivalului vom vedea punerea in scena a acestui text de catre actorii Teatrului Maribor din Slovenia este faptul ca… regizorul piesei e clujeanul Tompa Gabor, regizor si profesor apreciat in toata lumea, pentru care acum cativa ani am fugit la Cluj, sa vad cele Trei surori ale lui Cehov, puse in scena tot de el. Din ’90 este directorul Teatrului Maghiar din Cluj, a regizat de-alungul carierei peste optzeci de spectacole in toata lumea, este fondatorul Secţiei de Artă Teatrală a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, iar din 2007 predă regia în cadrul Departamentului de Teatru şi Dans al Universităţii California din San Diego. Tompa Gabor este o lume. In cadrul acestui spectacol, el ii are alaturi pe cunoscutul teatrolog George Banu si pe Carmencita Brojboiu, o veche colaboratoare, care semneaza scenografia spectacolului.

Voila cateva imagini din spectacol, preluate de pe site-ul Teatrului din Maribor.

FESTin pe Bulevard ne da sansa sa ne intalnim cu viziunea lui in ce priveste Livada de visini, ceea ce – asa cum vad eu lucrurile – e unul dintre cadourile pe care le putem primi toamna asta in ce priveste arta teatrala. Recunoscut pentru viziunea sa indrazneata asupra textelor clasice şi pentru provocările pe care le propune actorilor săi în ceea ce priveşte expresivitatea fizică, fara indoiala ca Livada de visini ne va lasa deconcertati. Abia astept sa vad amestecul de ras, ironie si tristete care acopera atmosfera textului, sa vad ponderea fiecareia in viziunea regizorului. Il astept si pe Trecator, personaj misterios care exista doar pe durata a doua replici, sa vad cum isi face aparitia in scena. Astept lupta dintre vinovati, nu una vadita, ci una care isi face loc in sufletul privitorului – proprietarii ei indolenti, Liubov Raneskaia si Leonid Gaev sau negustorul dornic de imbogatire Lopahin. Ramane, iata, peste timp, aceasta intrebare: cine se face vinovat de taierea livezii de visini- frivolitatea, neglijenta sau spiritul practic? Lopahin este distrugatorul frumusetii, al albului livezii in floare, dar poate ca el e mai putin de condamnat decat aceia care prin neglijenta lor au facut inevitabila pierderea livezii. Sau poate regizorul ne propune alta abordare.

Haideti joi, 20 octombrie, la Teatrul Odeon, sa vedeti acest spectacol al Teatrului National din Maribor, Slovenia, care a avut premiera anul trecut in septembrie. Puteti sa va cumparati bilete de-aici, ca sa fiti siguri ca nu pierdeti acest spectacol. Puteti, de asemenea, sa intrati in concursul pe care vi-l propun.

Descarcati vizualul de mai sus, puneti-l pe Facebook, dati-mi tag si intrati automat in concursul ale carui premii, oferite prin tragere la sorti, sunt: o invitatie la spectacol, un volum cu Livada de visini si un pack de bere Staropramen. Ca sa nu cumva sa ratez vreo postare, va rog sa imi lasati un link aici, in comentarii. Luni, pe 17, anunt castigatorul.

Eu abia astept inceperea festivalului si seara de 20 octombrie. Uitati-va pe programul complet, achizitionati-va bilete si mergeti la teatru. E o bucurie pe care v-o faceti voua, aflandu-va fata in fata cu actorii care ne joaca, de fapt, pe noi, cu bucuriile, tristetile, deznadejdile, fricile, fericire, sperantele noastre. Si nu uitati ca poate in fiecare dintre noi exista o livada de visini de care trebuie sa avem grija.