LROC inseamna Land Rover Owners Club si ce fac ei merita dat mai departe.
In plimbarile lor de peste an trec pe langa sate izolate si cunosc oameni care, de exemplu, parcurg zilnic doi kilometri ca sa isi aduca apa sau copii care nu stiu ce inseamna pasta de dinti. Ii sensibilizeaza aceste neajunsuri, astfel incat de ani intregi, oameni din aceasta comunitate intr-o formula sau alta, inainte de Paste si de Craciun, merg intr-un sat izolat, unde nu se poate ajunge decat cu masini offroad, si distribuie acolo tot ce considera necesar. Anul acesta, intr-o actiune organizata pentru prima data doar de ei, au plecat inspre Bozioru, in Buzau, cu dorinta de a aduce bucurie in inima unor copii si batrani din catunele limitrofe acestui sat.
La Bozioru au ajuns din intamplare in luna octombrie, intr-o iesire de weekend, si-au iar ramas surprinsi de faptul ca in Romania inca exista locuri uitate de lume. Fara curent. La lasarea intunericului localnicii din Bozioru stau la lumina lampii cu gaz. Intr-o alta vizita acolo au identificat trei mici localitati in care locuiesc 43 de persoane, dintre care 10 sunt copii cu varste cuprinse intre un an si paisprezece ani.
Sub sloganul Sarbatori de iarna pentru toti vor sa aduca lumina, speranta si bucurie in casele acestor oameni. Au strans bunuri si bani, iar in acest weekend sunt acolo, cu haine, alimente, produse de igiena, rechizite, jucarii. Ei au ajuns in zona de vineri. Au descarcat toate donatiile si cumparaturile si le-au ordonat. Bilantul arata asa: 144 de saci cu alimente si diverse lucruri utile, 43 de cutii de alimente si peste 250 de saci cu haine, lenjerie, rechizite, jucarii…
Fotografiile din galeria de mai jos vorbesc despre situatia din Bozioru asa cum au gasit-o baietii acum o luna de zile.
Mai jos gasiti fotografii facute astazi, 13 decembrie 2014, la inceputul calatoriei lor spre Bozioru. Voi reveni cu mai multe poze in cursul zilei de duminica. Ii felicit pentru gestul lor, pentru ca nu uita de cei mai putin norocosi. Si-i multumesc prietenului meu de pe Facebook, Boby C., pe care nu l-am intalnit niciodata, si care in fiecare mai imi aduce virtual campuri de maci, pentru ca mi-a deschis usa spre povestea asta.
Update – fotografii din actiunea de sambata. Inca o data fe-li-ci-tari.
