Aniversarea Verocikai

A trecut o saptamana de la cea mai frumoasa aniversare a mea. Toata bucuria pe care am adunat-o a început sa se aseze, asa ca acum pot scrie despre asta.

Candva prin toamna m-am gandit pentru prima data sa-mi daruiesc aniversarea unui proiect sau unei asociatii care schimba ceva in lumea din jurul meu. Saptamanile au trecut, eu mi-am lasat inima sa zboare. Nu stiam nici cat de mare va fi petrecerea, n-aveam o locatie pentru ea, nu alesesem nici cauza. Dar incet-incet s-au asezat toate. La un moment dat mi s-a pus pe inima ca beneficiarii petrecerii sa fie oamenii faini de la MagiCAMP, care incearca sa le dea inapoi din ceea ce le-a fost luat copiilor cu afectiuni oncologice, organizand pentru ei o tabara speciala. Multe informatii si fotografii puteti vedea pe site-ul lor. Poate i-ati vazut la Romania, Te iubesc. Pe cativa dintre ei i-am cunoscut la petrecere si mi s-au lipit de inima: Melania, Florenta, Andreea, ma bucur ca locuim sub acelasi cer. Vlad, abia astept sa te intorci in tara si sa te intalnesc si pe tine.
Asadar stiam deja pentru cine vreau sa organizez petrecerea, dar nu gaseam locul perfect. Cand nici nu mai speram c-o sa se-ntample, am avut revelatia Institutului pentru Fericire. Fusesem acolo si ma vrajise si, in plus, le cunosc pe fete. E unul dintre cele mai frumoase si mai luminoase spatii. Eram atat de pornita sa gasesc o ceainarie sau o cafenea pentru povestea asta incat imi ridicasem singura ziduri. Nu-i nimic, bine ca a venit gandul, imi spun, iar lectia pe care am invatat-o e sa imi dau mai multa libertate. Institutul pentru Fericire e cel mai potrivit loc in care Aniversarea Verocikai putea sa se intample [o spun eu si mi-au spus-o multi invitati, hihi :)]

De organizarea petrecerii m-am ocupat singura, dar n-as fi reusit fara toti oamenii faini din jurul meu, carora le multumesc de o mie de ori.

Malina și Oana de la Institut, au acceptat cu bucurie ca petrecerea sa fie acolo.

Mama s-a apucat incantata de prajituri, Ioana a acceptat imediat sa-mi faca tartele sarate, Ela mi-a facut o prajitura cu ciocolata si cu briose.

Andreea, careia atunci cand i-am spus ce mi-as dori – prajituri cu ravas pentru fiecare invitat – sa le primească la plecare, s-a oferit imediat, cu toate ca stia ca asta ii va cere mult timp si energie. Eu am scris ravasele, ea a muncit trei seri ca sa le faca. Si pana la urma a reusit, iar eu am topait cand mi-a trimis o fotografie cu ele. 🙂

Claudiei de la Valvis Holding, care mi-a raspuns la mail in mai putin de un minut, datorita careia la petrecere am avut Aqua Carpatica si vin Domeniile Samburesti.

N-as putea s-o uit pe Raluca de la custompaperdesign.ro, ea mi-a facut accesoriile pentru fotografii, cu logo-urile minuni.ro si MagiCAMP si-a mers mai departe si mi-a daruit si accesorii pentru candy bar (eram atat de coplesita de detalii incat uitasem ca mi-ar prinde bine si astea, dar ea n-a uitat) 🙂

Alina de la The Wedding House, care mi-a imprumutat un obiect pe care mi-l doream pentru candy bar.

Madalin de la Improvisneyland, care a venit la petrecere pentru a se juca putin cu invitatii. Datorita lui s-a spus o poveste despre aerospatialitatea la vulpi, iar eu am fost mainile naratorului. 🙂
Si Laura, prietena lui Tic, care mi-a fost alaturi de departe, in conversatii nesfarsite in serile dinaintea petrecerii, discutii care care mi-au structurat ideile si gandurile.

Si, da, la final de petrecere, Eliza de la PlayBake, care mi-a facut un supertort din care multi invitati au mai dorit o portie. 🙂

Le multumesc tuturor. Fara ei n-as fi putut sa dau mai departe. O petrecere ca asta are nevoie de oameni buni in preajma si din fericire eu i-am gasit pe toți. Datorita lor am reusit sa mentin cheltuielile la un nivel bun, aproximativ 800 de lei. Cheltuieli exista [spre exemplu daca nu-ti organizezi petrecerea intr-un local, unde gasesti de toate, trebuie sa cumperi tu si pahare si farfurii si lingurite si vei fi surprins la final de costurile lor :)], dar e fain sa stii ca in preajma ta sunt oameni dispusi sa faca o multime de bunatati pentru care nu trebuie sa platesti decat ingredientele. Sa-si petreaca cineva o zi sau doua la cumparaturi si in bucatarie, de dragul tau, nu-i putin lucru. Multumesc, mama, multumesc fetelor.

Petrecerea a fost asa cum mi-am imaginat-o: emotionanta. La inceput musafirii veneau in valuri, nu stiam pe cine sa imbratisez mai intai. Au fost alaturi de mine zeci de prieteni, aproape saptezeci, pe unii ii stiu de-o viata, pe multi i-am cunoscut in timp pe Facebook. Gabriela a venit de la Focsani, m-a topit.

I-am rugat pe toti sa nu-mi aduca niciun cadou, ci sa transforme intr-o donatie suma pe care ar folosi-o ca sa-mi cumpere unul. Impreuna am reusit sa strangem 4520 de lei! De fapt putin mai mult, caci o parte dintre prieteni au donat pe Bursa Binelui sau direct in contul MagiCAMP. Sunt foarte bucuroasa ca in lumea mea exista acesti oameni si am putut sa ne bucuram si sa facem impreuna o fapta buna.

Regrete? Doar acela ca nu am vorbit dinainte cu doi fotografi. Fotografa minunata pe care mi-am dorit-o acolo a avut o problema pe ultima suta de metri si n-a mai reusit sa ajunga. Asa ca am ramas doar cu sutele de fotografii pe care le-am facut in inima mea si cateva cu telefonul. Nu-i nimic, e si asta o lectie pentru mine, am invatat in timp sa privesc doar partea insorita.

Lectii? Multe. Sper ca le-am invatat pe fiecare si ca la urmatorul eveniment minuni.ro va fi cel putin la fel de bine.

Cireasa de pe tort? Momentul in care am sunat-o pe mama, a carei aniversare e in aceeasi zi, si i-am cantat, cu totii, la multi ani. De fapt i-au cantat musafirii, eu eram ocupata sa imi sterg lacrimile. 🙂

Acesta e, in linii mari, desenul povestii aniversarii mele. Sigur ca mai sunt detalii si intamplari si momente pe care organizarea si petrecerea in sine le-au adunat. O sa revin cu update daca sau cand voi simti ca mai e ceva de spus. Sper ca n-am omis nimic important si pe nimeni, am fost coplesita zile in sir de tot ce mi s-a intamplat. Si, marturisesc, abia astept urmatoarea aniversare. 23 ianuarie 2016, Save the Date. 😉