Cum sunt invitati copiii in lumea oamenilor mari

Guest post trimis cu drag de Laura si Domnul Tic 🙂

In Konstanz (Germania) se intampla in luna iunie a fiecarui an un talcioc nocturn, celebru in lume. Se numeste 24 Stunden Flohmarkt si in tot centrul vechi sunt intinse tarabe unde poti gasi orice. Se inchid toate strazile si peste 300 de tarabe sunt intinse cu tot felul de lucrușoare.

Totul este foarte bine organizat, nemteste. Locurile din strada se rezerva inca din ianuarie, aici venind oameni de prin toate tarile sa-si vanda lucrurile de anticariat, lucrurile de prin casa ori lucrurile cumparate de te miri unde.

11647178_10206199993972876_329633399_n

Partea care mi s-a parut mie cea mai frumoasa n-a fost masina de scris pe care mi-am cumparat-o cu 5 euro sau un ceainic de 300 de euro pe care l-am zarit, ci faptul ca aici, in nebunia asta de oameni si lucruri, aici sunt invitati si copiii. Ei nu platesc locul din strada la primarie (adultii platesc pana la 100 de euro), au voie sa-si faca o taraba  gratis, cu conditia sa vanda doar lucrurile care le apartin lor.

Sunt incurajati astfel sa isi aduca jucariile cu care nu se mai joaca, hainele care le-au ramas mici, cartile si orice alta avere de copil. Le asaza pe o patura si incep sa se tocmeasca cu trecatorii. Din apropiere, fiecare copil e supravegheat indeaproape de un parinte, dar adultul nu se baga in negocieri, copilul face totul. Isi asaza marfa, isi stabileste preturile, ia banutii si da restul. Totul pentru o zi intreaga.

Mi se pare un exercitiu foarte educativ pentru copii, mi-ar placea sa existe o astfel de organizare peste tot. Copiii sunt inclusi intr-un targ care are peste 5000 de vizitatori de peste tot de prin lume. Nu e o joaca, nu se prefac ca au un magazin in spatele blocului, nu vand frunze de papadii si nu taie bani din cartile de algebra cum faceam eu cand eram mica. Ah, cat mi-ar fi placut sa prind si eu asa vremuri!

11651301_10206199994012877_105733229_n

Am cumparat si eu de la ei, un creion gigantic si o jucarie pentru Tic, catelul meu. Fetita de nici 10 ani mi-a intins ”marfa” incercand sa-mi vorbeasca in engleza, apoi si-a notat intr-un carnetel cei 2 euro pe care i-a primit de la mine si cei 50 de centi pe care mi i-a dat rest.

Si partea cea mai frumoasa a acestei povesti este ca atunci cand am postat pe pagina mea de Facebook fotografiile cu aceasta forma de organizare pentru copii, un grup de parinti din Bacau s-au si mobilizat sa puna in practica aceasta idee in Parcul Catedralei. Reacțiile lor au fost: O idee geniala, cu siguranta va face copiii sa fie foarte zambareti, Deci zicem daaaa!, Eu ma ocup de autorizatii si logistica, voi de restul, si iaca, GATA-I MATERIALIZATA ideea. Ramane sa vina parintii si copiii cu produsele din casutele magice.

Ce mai, oameni harnici, pusi pe fapte si in Romania!

Leave a Reply