The Power of Storytelling – conferinta trece, ideile si entuziasmul raman

Acum cateva zile a avut loc la Bucuresti a sasea editie a conferintei The Power of Storytelling, un eveniment international care a crescut pornind de la ideea ca povestile bine spuse ne pot schimba vietile si lumea, o conferinta unica in Europa de Est care aduce laolalta povestitori de aur din mai multe domenii: scriitori, producatori, artisti, ilustratori. A sasea editie a adunat 400 de participanti din 17 tari. Asta trebuie sa insemne ceva.

Tema de anul acesta a fost DARE to WANDER si timp de doua zile am stat cu ochii si urechile larg deschise. Ce e fain la evenimentele cum e PoS e ca dincolo de speech-urile in sine mintea ta aduna idei, iar asta vine cu un entuziasm care se asaza apoi pe ceea ce faci.

O sa las aici cateva dintre ideile pe care mi le-am notat de-alungul conferintei, asa cum le-am notat, in engleza, ca sa nu alterez deloc substanta a ceea ce au vrut sa spuna autorii.

S-a intamplat ca primul speaker sa fie Cheryl Strayed, a carei poveste sa ramana cumva preferata mea, dar sigur ca as putea fi acuzata de subiectivism, incat ea este autoarea cartii Wild – tradusa la noi Salbaticie – ecranizata acum cativa ani, un film cu Reese Witherspoon in rolul principal si care e povestea drumului pe care ea l-a facut in ’95 pe Traseul de Creasta de pe Coasta Pacificului, calatoria ei solitara, timp de trei luni. Cuvintele ei au avut ecou in inima mea fiindca traseul asta s-ar putea sa fie urmatorul pas pe care il fac, dupa #minunipeCamino. Adun curaj pentru asta. 🙂

wild

All you really have to do is pay attention to life: it offers you symbols, metaphors. 

I am afraid, but I don’t want to be that person that doesn’t do things because I’m afraid.

When I realised I want to do the Pacific Coast Trail I felt this… thing. You only feel a few things like this in your life, it was like a blossom (asa am simtit si eu #minunipeCamino in noaptea din iarna trecuta, in leganatul trenului, cand am simtit ca asta voi face anul asta)

I only wrote the book many years later because I felt like you, as a writer, have to have something to say. You have to have a sense of the story that isn’t just about you.

Part of the beauty of our struggle is carrying it with grace.

Wendy MacNaughton este una dintre cele mai bine cotate ilustratoare ale publicaţiei The New York Times si co-autoare a bestseller-ului Gutsy Girl, tradusa si in romaneste la noua editura Black Button Books. Wendy a vorbit despre arta colaborarii, ideea ei principala e ca ideile bune nu apare din izolare, ci prin interactiune.

 Dare to reach out to other people.

 Opening ourselves to working with other we succeed to enlarge our horizon and develop ourselves as individuals and proffesionals.

Jon Mooallem, jurnalist, contributor pentru publicatia The New York Times, unde adesea scrie despre relatia dintre oameni si animale. El e autorul cartii Wild Ones, considerata cea mai buna carte a anului 2013 de The New York Times Book Review.

Often the story as we see it shifts.

In storytelling, the power of imagination can be both a gift and a burden. 

Wander through reality and think of how to tell the story.

Colinn Meloy, compozitor si solist al trupei The Decemberists, a avut o interventie – cu chitara, desigur – despre cantecele ca povesti.

Putting words to music without meaning felt like cheating.

Catalin Tolontan a deschis a doua zi a conferintei, discursul sau – alaturi de Marina Popescu – vizand activitatea de moderare a comentariilor online, activitate derulata pornind de la initiativa Less hate, more speech. Scopul lor este construirea unei audiente mai responsabile fata de vorbele pe care le arunca in online.

Scopul nostru este acela de a dialoga cu oamenii, de a penaliza comentariile discriminante și nu pe comentatori. Acest gen de proiect dureaza și lucrurile trebuie facute pe principii, pe studii și cu multa rabdare.

In aceste vremuri, jurnalistii, cand se trezesc dimineata, nu mai citesc intai stirile, ci comentariile la propriile articole.

Catalin Tolontan ne-a povestit si despre un moment pe care l-a trait la JO de la Rio, dupa infrangerea suferita de Catalina Ponor, al carei esec a venit si din comentariile injurioase carora ea n-a reusit sa le faca fata.

A fost umilita pe net. Și-a cautat revansa cu o pasiune care nu i-a mai lasat suficienta energie sa poata concura sigura pe ea.

Dvora Meyers, o jurnalista americana care si-a transformat pasiunea pentru gimnastica, un sport la care a trebuit sa renunte, in meserie. Este autoarea cartii aparute recent, la timp pentru JO de la Rio, tradusa si la noi – The End of the Perfect Ten – De la Nadia pana azi, aparitia si disparitia zecelui perfect in gimnastica. Subiectul poate parea pretentios, insa cartea, din cat am rasfoit-o, e foarte prietenos scrisa. O gasiti la Editura Publica.

Tim Howard este producator executiv la Reply All, un podcast foarte popular. Esenta discursului lui este ca multe povesti bune pot avea un inceput gresit, dar daca esti indeajuns de perseverent si curios poti ajunge pe o directie buna, iar sensul si povestea se vor contura.

How you tell the story matters. 

We don’t only want to report the facts, but the emotional heights and dephts. 

Maybe if we keep going, the reason will appear. 

Being able to be cheerful, it’s not dopey or silly. It’s how you survive. Las aici acest link, o poveste de aur la care el a facut referire si pe care va indemn sa o ascultati. O jumatate de ora castigata.

Brian Lindstrom, autorul filmelor documentare Alien Boy: The Life and Death of James Chase si Finding Normal. Prin filmele lui el incearca sa reveleze umanitatea oamenilor pe care adesea societatea ii respinge. Discursul sau a incercat sa raspunda la intrebarea: ce inseamna sa spui povestea unui om si cum poate aceasta sa fie atat respectuoasa, cat si revelatoare.

I believe in stories, I believe we all have a story and I believe in the alchemy that happens when we share our stories. 

Carson Ellis e o foarte celebra ilustratoare care ne-a povestit despre indrazneala de a da confortul suburbiei New Yorkului, unde locuia, pe orasul Missoula, in creierii muntilor, aflat in cealalta parte a Americii, unde, desigur, nu cunostea pe nimeni.

Create within yourself an interesting and once in a while wander through it.

Somewhere there’s always an editor that’s mad at me.

Travel around the world and draw everything you see and speaks to you.

Carson Ellis si Wendy MacNaughton desenand castelul Bran
Carson Ellis si Wendy MacNaughton desenand                                         castelul Bran

Caroline Paul, scriitoare americana, autoare a cartilor Fighting Fire, East Wind, Rain – roman adaptat in prezent pentru marele ecran, Lost Cat şi recentul bestseller Gutsy Girl, impreuna cu ilustratoarea Wendy MacNaughton. Ea ne-a povestit despre o comunitate de scriitori din SUA si cat de mult a ajutat-o apartenenta acolo si increderea pe care ceilalti scriitori i-au dat-o in timp.

Write everything that’s going through your mind. You will edit later. Just pour your soul in everything you’re writing. 

Learn to cope with failure and continue to write.

Make sure you have good adventure buddies.

O surpriza speciala a fost pentru mine Tara Skurtu, care a tinut o cuvantare delicioasa despre importanta poeziei,

skurtudespre faptul ca poezia sperie pe foarte multi dintre noi, desi ea e doar storytelling. Tara preda de ceva vreme la Universitatea Transilvania din Brasov si crede ca pentru a preda poezie trebuie sa uiti tot ce ai invatat despre scris, sa descoperi ca poti crea povesti fara a cunoaste exact inceputul, continutul sau incheierea. In discursul ei interactiv, imposibil de uitat fiindca ne-a ridicat pe toti in picioare si ne-a invatat ritmul iambic, a incercat sa ne faca sa ii dam poeziei o sansa. Pe mine m-a cucerit! 🙂

 

A poem can get you through the day. 

We’re open to poetry when we’re kids, but something happens to us along the way.

Jonah Sachs e  storyteller recunoscut international si autor al bestsellerului – Winning the Story Wars si specialist in marketing care ajuta brandurile sa-si spuna mai bine povestileSenzatia mea e ca discursul lui ne-a cam dat pe spate pe toti. Ideea cu care sigur am ramas cu totii e: Cauta sa fii un explorator, nu un expert. 

You will be a great wanderer if you strive to be an explorer, not an expert.

Creativity is really about taking a challenge for which there is no map.

Creativity means embracing a challenge not knowing where it will lead you. 

Jacqui Banaszynski, reporter, editorprofesor la Missouri School of Journalism, cea mai buna școala de jurnalism din lume și caștigatoare a premiului Pulitzer în 1988, prezenta la fiecare editie conferintei, a incheiat-o pe aceasta cu un discurs pe care l-am ascultat nu doar cu urechile, ci si cu inima. Abia astept ca filmarea sa fie disponibila, sunt zeci de idei acolo, am ezitat sa notez prea multe ascultand-o fiindca mi se parea ca pierd alte idei. Jacqui te amuza cand iti povesteste cum si-a luat rimelul in Antartica si cum a invatat ca pentru a-l putea folosi trebuie sa il tii langa piele, pentru ca o clipa mai tarziu sa te aduca iar pe drumul pe care pornise, acela al femeii care – in anii ’70 – trebuia sa lupte intr-o lume a barbatilor.

Don’t dim your lights. Never dim your lights.

The stories that I report I listen with my heart, not just my notebook.

Dare to be bad. Then go back and edit. The only thing that matters is the final version.

Don’t get killed. Don’t fuck up. Remember to have fun. 

Dare to believe that your stories will touch others. 

Jacqui ne indeamna sa ne pastram vie curiozitatea si sa cautam noi modalitati de a gasi povesti, de a le scrie si de a capta atentia si a atinge inimile celorlalti. Cam asta e si esenta acestei conferinte, care e locul ideal sa te inspiri si sa redescoperi modul in care povestile pot schimba lumea.

Felicitari organizatorilor, echipa DOR, pentru acest eveniment si felicitari sponsorilor si partenerilor care il sustin. Iar eu multumesc NN pentru prilejul de a ma afla la #Story16. Ii pastrez zilnic cu mine, intrucat obiectele primite au fost tare fain integrate in poveste. 🙂

pos
It’s not a pen. It’s a story machine.

Beautiful stories are born from messy scriblings.

You can’t share good stories with dead batteries. 

Puteti vedea toate fotografiile aici. Idei de la conferinta a scris la ea pe blog si Elena.

Ca abia astept #Story17 e o concluzie fireasca. 🙂

 

One thought on “The Power of Storytelling – conferinta trece, ideile si entuziasmul raman

Leave a Reply