#minunilaBigBuild

Ii aud de departe, dar joaca lor e acoperita de zgomotele de pe santier. Muncitori, voluntari si beneficiari lucreaza la fundatiile celor patruzeci de case care vor fi construite aici, in cinci zile, la inceputul lui octombrie.
casele-de-departe

Ma-ndrept spre ei, cu fiecare pas le aud mai clar vocile, ca si cum as da sonorul mai tare. Ii privesc, inca sunt departe, ei n-au apucat sa ma vada. Sunt cativa copii la joaca, intr-o dupa-amiaza de sambata. Dar pentru mine sunt mai mult de-atat. Sunt copiii celor opt familii beneficiare de anul trecut, pentru care doua sute de voluntari au construit opt case in cinci zile. Nu stiu povestea fiecaruia, dar stiu ca inainte sa aiba acest acasa, cel dinainte era probabil o camera inghesuita.

Putin mai tarziu mergem in vizita la familia Popa. Ma doare sa vad o familie cu doi copii, inghesuita intr-o camera de cincisprezece metri patrati, cu o bucatarie improvizata pe holul de la intrare si baia la comun cu toate familiile de pe etaj. Ma gandesc la tot ce-am avut si mi-e rusine sa ma gandesc ca am fost vreodata nemultumita.

Ma uit la Denisa, la zambetul ei de copil care intelege ca parintii nu au putut mai mult pana acum, ca si-au dorit dar nu au putut si ma gandesc ca si pentru ea ma duc si anul asta la Bacau. Mi-o imaginez jucandu-se cu vecinii ei, cum cu o ora in urma ii vazusem pe copiii familiilor beneficiare Big Build in editia trecuta.

Astept sa ma intorc la Bacau, pe santier, din ziua in care am plecat anul trecut. Acum a inceput numaratoarea inversa. Una dintre bucurii e revederea cu draga mea echipa din Irlanda de Nord, de care tare m-am lipit anul trecut. Uite-i aici, la final, impreuna cu Mihaela si sotul ei, beneficiarii casei la care am lucrat impreuna.

oamenii-mei

40 de case in cinci zile.

800 de voluntari romani si straini

3-7 octombrie

Bacau

Multumesc Habitat for Humanity Romania pentru ca imi dai sansa sa fiu parte din viitorul luminos al unei familii.

Credit foto: Vlad Ilas pentru Habitat for Humanity

Leave a Reply