Despre

Sunt o fata simpla, cu bucurii simple.

Cred ca totul a inceput cand aveam vreo cinci-sase ani si mergeam cu ai mei in parc. In orasul meu natal exista un singur parc mai mare, imi placea sa merg acolo. Drumul trecea pe langa o casa de copii, asa ii spuneam noi orfelinatului care inca mai exista. Sigur ca noi mergeam in parc atunci cand era frumos afara, la orele potrivite, ceea ce adesea insemna ca acei copii vor fi si ei in curte, la joaca. Problema e ca inainte de a ajunge acolo treceam pe langa o toneta de inghetata si, copil fiind, voiam mereu macar un pic. Asadar treceam pe langa acei copii cu cornetul de inghetata in mana, intotdeauna sfarsita de acei doi-trei dintre ei care priveau oamenii tinandu-se strans cu manutele de gard. Imaginea aceea si sentimentul dinauntru m-au urmarit multa vreme, in toti anii copilariei. Asa ca atunci cand am crescut am decis ca vreau sa fac ceva pentru copiii de la acel orfelinat. Eram clasa a saptea. Am vorbit cu prieteni, colegi, familie, am adunat jucarii si cadouri de la toata lumea si intr-o zi le-am dus toate cele copiilor. Peste multe amintiri se asaza praful, dar unele raman clare si sentimentul meu de bine din acea zi e unul dintre ele. In acea dupa-amiaza am inteles ca binele facut se intoarce la noi in alte forme.

Asadar tot ce fac si tot ce sunt se datoreaza cumva imaginii manutelor acelor copii tinandu-se bine de gardul care ii despartea de noi si acelei dupa-amieze, ani mai tarziu, cand am putut sa le aduc o bucurie. Incolo, e doar dragoste de viata si oameni.

Cred in bunatate si generozitate, cred ca doar ele pot salva ceea ce mai poate fi salvat pe lume si mai cred ca daca fiecare dintre noi ar face pe strada lui, cu resursele lui, in felul lui, tot ce poate pentru ceilalti, putem spera la cea mai frumoasa dintre lumile posibile, asa cum spunea Optimistul lui Voltaire.

Bine-ai venit in lumea minuni.ro.
La minuni inainte! – cum imi place mie sa spun la SmartFM, in fiecare seara de miercuri de la opt la zece.

Veronica